vier pfoten bucuresti

într-o zi friguroasă am găsit 5 pui de câine la o groapă de gunoi
stăteau strânşi unul în altul
ca organele unui trup de martir care ştie
că va fi împrăştiat pe nedrept

unul a murit noaptea
am pus ceilalţi 4 câini şi-un borcan cu lapte într-o cutie
şi-am mers cu ea în portbagaj o zi întreagă pe la ONG-uri
mi-era foame
şi rău
toate femeile de pe acolo nu mi-au servit decât şabloane patetice
refuzuri
mi s-a făcut scârbă de ipocrizia lor
şi interesele de rahat

tremuram la fiecare groapă mai mare
pentru baxul cu viaţă proaspătă
eu
maşina
laptele
şi câinii
eram o fiinţă
care dansa pe asfaltul rănit din bucureşti
loganul roşu părea o babă nebună care se crede la o petrecere din anii '30

plecam încet prin verdele fiecărui semafor lăsând dâre prelungi
prin care se murdăreau trecătorii

mă legănam între dorinţa de răzbunare şi silă
mi-au venit gânduri ciudate
"moartea urcă în noi ca un material refulat
urcă uşor luminându-ne
pieptul
gâtul
fruntea
creştetul
şi cerul
doar ascensoarele moderne mişcă aşa oamenii în zgârie-nori lăsându-le pentru un timp sufletele la parterul îngheţat"

"trecem prin viaţă de parcă Dumnezeu ne-ar injecta în vena Lui de pe care a uitat să scoată garoul"

la un moment dat m-am liniştit
coborâsem geamul
aerul fâşâia prin maşină
era soare
iz de primăvară
mă făcusem mai uşor ca niciodată
atâta viaţă împrejurul meu

de credeam că-mi dădusem duhul într-o mască de oxigen

___________________

după o întâmplare 100% reală