într-o zi friguroasă am găsit 5 pui de câine la o groapă de gunoi
stăteau strânşi unul în altul
ca organele unui trup de martir care ştie
că va fi împrăştiat pe nedrept
unul a murit noaptea
am pus ceilalţi 4 câini şi-un borcan cu lapte într-o cutie
şi-am mers cu ea în portbagaj o zi întreagă pe la ONG-uri
mi-era foame
şi rău
toate femeile de pe acolo nu mi-au servit decât şabloane patetice
refuzuri
mi s-a făcut scârbă de ipocrizia lor
şi interesele de rahat
tremuram la fiecare groapă mai mare
pentru baxul cu viaţă proaspătă
eu
maşina
laptele
şi câinii
eram o fiinţă
care dansa pe asfaltul rănit din bucureşti
loganul roşu părea o babă nebună care se crede la o petrecere din anii '30
plecam încet prin verdele fiecărui semafor lăsând dâre prelungi
prin care se murdăreau trecătorii
mă legănam între dorinţa de răzbunare şi silă
mi-au venit gânduri ciudate
"moartea urcă în noi ca un material refulat
urcă uşor luminându-ne
pieptul
gâtul
fruntea
creştetul
şi cerul
doar ascensoarele moderne mişcă aşa oamenii în zgârie-nori lăsându-le pentru un timp sufletele la parterul îngheţat"
"trecem prin viaţă de parcă Dumnezeu ne-ar injecta în vena Lui de pe care a uitat să scoată garoul"
la un moment dat m-am liniştit
coborâsem geamul
aerul fâşâia prin maşină
era soare
iz de primăvară
mă făcusem mai uşor ca niciodată
atâta viaţă împrejurul meu
de credeam că-mi dădusem duhul într-o mască de oxigen
___________________
după o întâmplare 100% reală
14 aprilie 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 com:
am avut astazi placerea de a intra intamplator intr-o ceainarie. dintre toate cartile rasfoite de sute de maini imprastiate trist pe rafturi am ales zeppelinul (in defavoarea unei carti in franceza cu povesti pentru copii :)) . Am descoperit si am regasit viziunea unui bucurestean dominat de cotidian ale carui manifestari intelectuale si versuri il salveaza de conditia mai mult sau mai putin tragica a tuturor. Apreciez stilul si sper sa am ocazia sa mai stau de vorba cu oameni care inca simt si inca respira un aer diferit de toxicitatea propriilor nevoi dominate de fizic si vizual. Mi-am adus aminte ca inca exista. Multumesc pentru o dup'amiaza placuta.
exista o gramada de oameni de astia cum spuneti, dar fiecare se ascunde in sine crezand ca e singur / chestia e ca nimeni nu se apuca sa-si exhibe bunul simt, nevoia de jazz/clasica, etc, de carti bune, doar mizeria e ostentativa si de aceea pare ca altceva nu exista.
dar e suficient sa stai
mai mult
prin humanitas
sau noi
sau carturesti
ori intr-o ceainarie
ca sa vezi niste feţe
ale tale
foarte insingurate
Trimiteţi un comentariu