peronul

dimineaţa te întinzi
pentru a te refixa în tine

palmele în palme
tălpile în tălpi
sânii în sâni

în curând va veni ziua când
îţi vei arunca rochia de mireasă
cu un gest graţios şi total

va cădea
încet
încet
timp de o viaţă de om
şi albul ei se va sparge
odată cu noi
în mii de păsări strălucitoare

ne va cuprinde tunelul acela
de care vorbesc toţi

va aluneca în jurul nostru
atingându-ne
peste tot în acelaşi timp

ne vom simţi ca atunci când mergeam cu metroul
şi geamurile fotografiau
ba întunericul
ba lumina

peronul pulsa

peronul
îşi deschidea
oamenii
mereu
în partea cealaltă