don perignon

bucureşti –

căldura se prăbuşeşte în canale & subsolurile blocurilor
peste ţevile ca de orgă

apa rece
apa caldă
& rahatul
călătoresc prin sufletul oraşului

de la mine se aude cum vă apar ridurile

picăturile de apă vă împodobesc şobolanii
inimile pline cu ruj ale iubitelor noastre
s-au desprins
au căzut cu încetinitorul
cât le e trupul
de lung
de înalt

autişti scăpaţi din realitate gonesc nebuneşte în bătaia vântului

poate mă veţi învinge
proştilor

mă sparg de voi ca o sticlă de şampanie